EDITORIAL

ÎNTRE MOŞTENIREA TRECUTULUI, RESPONSABILITATEA PREZENTULUI ŞI SPERANŢA PENTRU VIITOR

Abstract

Am primit de la generația începutului de secol XX o Românie Mare, pe care tot ei, după Unire, au îmbogățit-o material și spiritual. Astfel Bucureștiul era Micul Paris, iar România, grânarul Europei.

Au urmat anii comunismului, care, printr-o politică direcționată spre ștergerea din conștiința națională atât a valorilor democrației, cât și a celor creștine, a  încercat să înlăture, în fond, acele valori care, în acea vreme defineau lumea democratică. Parțial au reușit, dar, în același timp, coloana vertebrală a neamului românesc, adică credinţa, nu a putut fi frântă. Chiar dacă în închisorile și lagărele de muncă, au fost întemnițați oameni de seamă ai României, spiritul nu poate fi legat, credința și dragostea  de țară nu pot fi închise! Poţi lega un om, dar nu îi poţi lega conştiinţa! Apostolul Pavel a fost închis, dar Evanghelia nu a rămas între zidurile închisorii.