CUVÂNT ÎNAINTE

VALORILE UMANE ȘI LIBERTATEA RELIGIOASĂ

Abstract

„Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?”
(Ioan 5:44).

Libertatea religioasă protejează dreptul oricărui om de a trăi, vorbi, comporta în concordanță cu propriile convingeri, într-un mod pașnic, atât în viața privată cât și în cea publică.

Cu alte cuvinte, de a fi el însuși, în școală, serviciu, activități sociale, culturale, religioase. Libertatea religioasă este mult mai mult decât libertatea de închinare în Casa de  Rugăciune, Biserică, Sinagogă, Moschee. Cadrul legislativ, cât și modul cum acesta este aplicat în domeniul libertății religioase asigură posibilitatea exprimării libere, responsabile a convingerilor religioase, favorizează dialogul inter-religios atât între persoane cât și între comunități de credință.

Oameni diferiți din religii și credințe diferite pot și  trebuie să promoveze înțelegerea și respectul reciproc, manifestarea credinței proprii fără să discrimineze pe alții. Astfel, orice societate care în trecut a cunoscut vremuri de intoleranță religioasă, va experimenta vindecarea relațiilor interumane și implicit se va însănătoși și orice societate bolnavă din punct de vedere moral.

Libertatea religioasă nu  doar protejează credința cuiva, ci și dreptul de a trăi conform acesteia și de a o practica. Orice cetățean trebuie să simtă că e protejat și respectat de către stat, instituțiile acestuia și reprezentanții lor.

Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), cât și Declarația de Eliminare a Tuturor Formelor la Intoleranță și Diversitate la Religie sau Credință  (1981), alături de Convenția Internațională asupra Drepturilor Civile și Religioase (1966), sunt documente de o largă recunoaștere internațională pe baza cărora, orice națiune democratică acționează în domeniu atât de sensibil al libertății religioase.