EDITORIAL

LIBERTATEA RELIGIOASĂ ȘI DEMNITATEA UMANĂ

Abstract

Prezenta sesiune de comunicări sub egida asociației „Conștiință și libertate” poartă ea însăși un mesaj intrinsec și preventiv către societatea contemporană; anume, conștientizarea lumii intelectuale cu privire la natura volatilă a libertății de conștiință. Este o tristă realitate că, în ciuda experienței nefaste a conflictelor religioase, lumii civilizate îi vine greu să permanentizeze suportul necondiționat pentru dreptul de exercitare a libertății de conștiință. De unde vine această reticență? Cui se datorează blocajul acceptării pluralismului religios, blocaj ce zămislește uri și pogromuri?

Primul aliniat al preambulului la Convenția internațională cu privire la drepturile civile și politice, din 10 decembrie 1966, de la Paris, arată categoric spre conceptul fundamental din care „derivă toate drepturile oamenilor”, inclusiv libertatea de  conștiință. Neavând un alt termen mai cuprinzător, ONU a preluat și reformulat vechiul concept roman, acela de „demnitate inerentă a persoanei umane”, demnitatea fiind denumită „fundamentul libertății, dreptății și al păcii în lume.”

Pentru  vechii romani, „demnitatea” exprima statutul superior al unui cetățean în societate. Mai larg, pentru stoici „dignitas hominis” exprima statutul elevat al omului în univers, în virtutea atributelor sale de ființă rațională, înzestrată cu liber arbitru, prin  care omul își asigura autodeterminarea.

Lecția istoriei, mai ales lecția ultimului secol, ne învață că întotdeauna, fără excepție, înăbușirea libertății de conștiință a fost consecința amputării demnității umane. Genocidele Gulagului și ale nazismului au fost doar consecința degradării conceptului de demnitate și a subordonării ei ideologiilor politice.